6 definiții pentru nefăcut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Pref. ne- + făcut2.

nefăcut, ~ă a [At: IORGA, S. D. XII, 145 / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + făcut2] 1 a Care nu a fost sau nu este făcut. 2 a Care nu a fost creat. 3 sf (Îe) A face o ~ă A face o prostie. 4 sf (Îae) A comite o poznă, o boroboață.

NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvârșit. – Ne- + făcut2.

NEFĂCÚT, -Ă, nefăcuți, -te, adj. Care nu a fost (încă) făcut; necreat, nelucrat, nesăvîrșit. (Substantivat) Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface. EMINESCU, O. I 132. ◊ (Substantivat, în expr.) A face o nefăcută = a face o poznă, o boroboață, o ispravă (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEFĂCUT adj. neîndeplinit, nerealizat, nesăvîrșit. (Cu planul ~.)

Intrare: nefăcut
nefăcut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nefăcut
  • nefăcutul
  • nefăcutu‑
  • nefăcu
  • nefăcuta
plural
  • nefăcuți
  • nefăcuții
  • nefăcute
  • nefăcutele
genitiv-dativ singular
  • nefăcut
  • nefăcutului
  • nefăcute
  • nefăcutei
plural
  • nefăcuți
  • nefăcuților
  • nefăcute
  • nefăcutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nefăcut

etimologie:

  • Prefix ne- + făcut.
    surse: DEX '09