NEERLANDEZ, -Ă adj. (Rar) Olandez. Pictorii neerlandezi și venețieni cunoșteau secretul acestui procedeu. oțetea, r. 285. Brukenthalul e în special bogat în mici maeștri neerlandeji. contemp. 1963, nr. 878,6/7. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. Două întrebuințări curioase ale preteritului în neerlandeză. ll i, 134. Neerlandeza nu face diferența între imperfect și perfectul simplu. ib. 135. – pl.: neerlandezi, -e și (rar, la m.) neerlandeji. – Din fr. néerlandais.