NEDUMERI vb. IV. tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune în încurcătură; a mira¹ (1). Pe Titu numai costumul țărănesc îl nedumerea. rebreanu, r. i, 94. Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a Hotelului Molière, îl nedumerea cu totul. c. petrescu, a. 317. E foarte rău să nedumerești pe spectatori, ap. iordan, l. r. a. 203. Propunerea lui Eliade îl nedumerise, camil petrescu, o. ii, 157. ♦ Refl. (Regional) A se simți nedumerit, încurcat, a nu se putea hotărî; a șovăi, a ezita. Însă, pe drum, începu iar a se nedumiri, slavici, n. i, 159. Se nedumerise destul, gîndise destul de unul singur. Începu să pună întrebări limpezi și nu-și ascunse de loc neîncrederea, preda, d. 187. ♦ Refl. (Rar) A-și manifesta mirarea (1), uimirea. Ce se uită așa? se nedumeri președintele, ap. iordan, l. r. a. 203. – prez. ind. : nedumeresc. – Și : nedumiri vb. IV. – Derivat regresiv de la nedumerit.