12 definiții pentru nedelicatețe nedelicateță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEDELICATÉȚE, (2) nedelicateți, s. f. 1. Lipsă de delicatețe. 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

nedelicatețe sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~ță / Pl: (2) ~ți / E: ne- + delicatețe cf fr indélicatesse] 1 Lipsă de delicatețe. 2 Gest, atitudine, comportare, vorbă etc. lipsită de delicatețe Si: indelicatețe. 3 Impolitețe.

NEDELICATÉȚE, nedelicateți, s. f. Lipsă de delicatețe; gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

NEDELICATÉȚE s. f. Gest sau vorbă lipsită de delicatețe; indelicatețe. Îi părea rău că prietenul săvîrșise o nedelicatețe. C. PETRESCU, Î. II 86. Titu era convins în sineși că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare. REBREANU, R. I 301.

NEDELICATÉȚE s.f. Gest sau vorbă lipsită de delicatețe. [Var. nedelicateță s.f. / < ne- + delicatețe, după fr. indélicatesse].

NEDELICATÉȚE s. f. lipsă de delicatețe; faptă, vorbă lipsită de delicatețe, impolitețe, grosolănie. (după fr. indélicatesse)

nedelicateță sf vz nedelicatețe

NEDELICATÉȚĂ s.f. v. nedelicatețe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nedelicatéțe s. f., art. nedelicatéțea, g.-d. art. nedelicatéții; (fapte, vorbe) pl. nedelicatéți

nedelicatéțe s. f., art. nedelicatéțea, g.-d. art. nedelicatéții; (fapte, vorbe) pl. nedelicatéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEDELICATÉȚE s. v. mitocănie.

Intrare: nedelicatețe
nedelicatețe substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedelicatețe
  • nedelicatețea
plural
  • nedelicateți
  • nedelicatețile
genitiv-dativ singular
  • nedelicateți
  • nedelicateții
plural
  • nedelicateți
  • nedelicateților
vocativ singular
plural
nedelicateță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedelicateță
  • nedelicateța
plural
  • nedelicatețe
  • nedelicatețele
genitiv-dativ singular
  • nedelicatețe
  • nedelicateței
plural
  • nedelicatețe
  • nedelicatețelor
vocativ singular
plural

nedelicatețe nedelicateță

  • 1. (numai) singular Lipsă de delicatețe.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe.
    exemple
    • Îi părea rău că prietenul săvîrșise o nedelicatețe. C. PETRESCU, Î. II 86.
      surse: DLRLC
    • Titu era convins în sineși că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare. REBREANU, R. I 301.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + delicatețe (după limba franceză indélicatesse).
    surse: DEX '09 DN