13 definiții pentru necurățenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECURĂȚÉNIE, (2) necurățenii, s. f. 1. (Rar) Lipsă de curățenie. 2. Concr. murdărie, gunoi. – Pref. ne- + curățenie.

necurățenie sf [At: MOLNAR, RET. 95/18 / Pl: ~ii / E: ne- + curățenie] 1 Lipsă de curățenie Si: (înv) necurăție (1), (îvr) necurăciune (1). 2 (Ccr; mpl) Lucruri murdare. 3 (Ccr; mpl) Gunoaie. 4 (Ccr; mpl) Impurități. 5 (Mar) Fantomă.

NECURĂȚÉNIE, necurățenii, s. f. Lipsă de curățenie; (concr.) murdărie, gunoi. – Ne- + curățenie.

NECURĂȚÉNIE, necurățenii, s. f. Lipsă de curățenie; (concretizat, mai ales la pl.) murdărie, gunoi. Se adaugă încă necurățenia străzilor și face pe acești locuitori să uite a umbla. BOLINTINEANU, O. 277. Necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier în canalul colector. GHICA, S. 534.

necurățenie f. lipsă de curățenie, murdărie.

necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și -ățíe și -ățíme.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necurățénie (rar) (-ni-e) s. f., art. necurățénia (-ni-a), g.-d. art. necurățéniei; (lucruri) pl. necurățénii, art. necurățéniile (-ni-i-)

necurățénie s. f. (sil. -ni-e), art. necurățénia (sil. ni-a), g.-d. art. necurățéniei; (lucruri) pl. necurățénii, art. necurățéniile (sil. -ni-i)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECURĂȚÉNIE s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.

NECURĂȚÉNIE s. 1. v. murdărie. 2. v. gunoi.

NECURĂȚENIE s. 1. jeg, murdărie, (pop.) rapăn, scîrnăvie, slin, (înv. și reg.) măzăcie, tină, (reg.) im, izină, jip, lip, mînjeală, mîzgală, mocicoșag, moșcoleală, muruială, negru, (înv.) murdarlîc, necurăție, smîrdă. (E de-o ~ respingătoare.) 2. gunoi, impuritate, murdărie, (prin Ban. și Transilv.) bucluc, (Mold. și Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. și Transilv.) șteah, (înv.) șterc. (Apă plină de ~ii.)

necurățenie s. v. APARIȚIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

necurățénie, s.f. – 1. Murdărie. 2. Ființă necurată; vrăjitoare: „A venit necurățenia aceea de bosorcaie. A venit necurățenia ș-o strigat la fereastră și nu-i slobod să răspunzi” (Grai. rom., 2000) – Din ne + curățenie (< curat + suf. -enie) (DEX, MDA).

Intrare: necurățenie
necurățenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necurățenie
  • necurățenia
plural
  • necurățenii
  • necurățeniile
genitiv-dativ singular
  • necurățenii
  • necurățeniei
plural
  • necurățenii
  • necurățeniilor
vocativ singular
plural

necurățenie

etimologie:

  • Prefix ne- + curățenie.
    surse: DEX '09