nectar sn [At: MOLNAR, RET. 19/22 / V: (înv) ~riu / Pl: (rar) ~e, ~uri / E: ngr νέκταρ, lat nectar, fr nectar, ger Nektar] 1 (În mitologia greacă) Băutură a zeilor, despre care se credea că îi face nemuritori pe cei care o gustă. 2 (Pex) Băutură foarte gustoasă. 3 (Spc) Vin foarte bun. 4 Lichid secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care, colectat de albine, este transformat în miere Si: mană. 5 (Reg) Materie cleioasă, galbenă, care se află printre celulele fagurilor.