NECROPOLĂ, necropole, s. f. (În antichitate) Vastă boltă subterană în care se îngropau morții; (în epoca modernă) cavou. V. mausoleu. Cimitirele întîilor creștini... necropolele acelea întunecate, saltarele acele înguste săpate unul peste altul în zidul întunecat... mă înspăimîntă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 217. Descoperirea unor așa tragice scene ne-a ținut cîtva timp în necropola bisericii. ODOBESCU, S. I 429.