opțiuni
  • info

13 definiții pentru necromant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECROMANT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necroman, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

NECROMANT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necroman, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

necromant, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. II, 121 / V: (rar) ~an, (înv) ~nd / Pl: ~nți, ~e / E: ngr νεκρομάντις, fr nécroman(t), it negromante] Persoană care se ocupă cu necromanția Si: (frr) necromancian.

NECROMANT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. Necromanții și vrăjitorii cearcă în zodii și cu bobii viitorul sufletelor. ODOBESCU, S. II 370. – Variantă: (învechit) necroman, -ă (NEGRUZZI, S. II 121) s. m. și f.

NECROMANT, -Ă s.m. și f. Cel care practică necromanția. [< fr. nécromant].[1]

  1. Var. (înv.) necroman (după def. din DEX) — LauraGellner

NECROMANT, -Ă s. m. f. cel care practică necromanția. (< fr. nécromant)

necromant m. șarlatan care se ocupă cu necromanția.

*necrománt, -ă s. (vgr. nekro-mántes). Șarlatan care pretinde că ghicește pĭn necromanție.

NECROMAN, -Ă s. m. și f. v. necromant.

NECROMAN, -Ă s. m. și f. v. necromant.

NECROMAN, -Ă s. m. și f. v. necromant.

necroman, ~ă smf vz necromant

necromand, ~ă smf vz necromant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

necromant (desp. ne-cro-) s. m., pl. necromanți

necromant (ne-cro-) s. m., pl. necromanți

necromant s. m. (sil. -cro-), pl. necromanți[1]

  1. Var. (înv.) necroman (după def. din DEX) — LauraGellner
Intrare: necromant
  • silabație: ne-cro-mant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necromant
  • necromantul
  • necromantu‑
plural
  • necromanți
  • necromanții
genitiv-dativ singular
  • necromant
  • necromantului
plural
  • necromanți
  • necromanților
vocativ singular
  • necromantule
  • necromante
plural
  • necromanților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necroman
  • necromanul
  • necromanu‑
plural
  • necromani
  • necromanii
genitiv-dativ singular
  • necroman
  • necromanului
plural
  • necromani
  • necromanilor
vocativ singular
  • necromanule
  • necromane
plural
  • necromanilor
necromand
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necromant, necromanțisubstantiv masculin
necromantă, necromantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu necromanția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Necromanții și vrăjitorii cearcă în zodii și cu bobii viitorul sufletelor. ODOBESCU, S. II 370. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.