10 definiții pentru neconsecvență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. (Rar) Inconsecvență. – Pref. ne- + consecvență (după fr. inconséquence).

neconsecvență sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: ne- + consecvență] (Rar) Inconsecvență.

NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. (Rar) Inconsecvență. – Ne- + consecvență (după fr. inconséquence).

NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. Inconsecvență. Revoluția s-a stins în mijlocul neconsecvențelor și neînțelegerilor guvernului provizoriu. SADOVEANU, E. 50.

NECONSECVÉNȚĂ ~e f. (negativ de la consecvență) Faptă sau vorbă neconsecventă. /ne- + consecvență

neconsecvență f. 1. lipsă de consecvență; 2. vorbă sau faptă nesocotită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neconsecvénță (rar) s. f., g.-d. art. neconsecvénței; pl. neconsecvénțe

neconsecvénță s. f., g.-d. art. neconsecvénței; pl. neconsecvénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECONSECVÉNȚĂ s. v. inconsecvență.

NECONSECVENȚĂ s. inconsecvență, inconstanță, instabilitate, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)

Intrare: neconsecvență
neconsecvență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neconsecvență
  • neconsecvența
plural
  • neconsecvențe
  • neconsecvențele
genitiv-dativ singular
  • neconsecvențe
  • neconsecvenței
plural
  • neconsecvențe
  • neconsecvențelor
vocativ singular
plural

neconsecvență

etimologie:

  • Prefix ne- + consecvență (după limba franceză inconséquence).
    surse: DEX '09