13 definiții pentru necondiționat

NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Pref. ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care se acceptă fără condiții, fără rezerve. [Pr.: -ți-o-] – Ne- + condiționat (după fr. inconditionné).

NECONDIȚIONÁT, -Ă, necondiționați, -te, adj. Care nu e supus vreunei condiții, fără rezerve, neîngrădit.

necondiționát (-ți-o-) adj. m., pl. necondiționáți; f. necondiționátă, pl. necondiționáte

necondiționát adj. m. (sil. -ți-o-), pl. necondiționáți; f. sg. necondiționátă, pl. necondiționáte

NECONDIȚIONÁT adj. 1. v. absolut. 2. v. neprecupețit.

NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. Nesupus nici unei condiții, fără rezerve. [Pron. -ți-o-. / < ne- + condiționat, cf. fr. inconditionné].

NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. nesupus nici unei condiții; fără rezerve. (după fr. inconditionné)

NECONDIȚIONÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la condiționat) Care urmează a fi acceptat fără condiții. [Sil. -ți-o-] /ne- + condiționat

necondiționat a. și adv. fără condițiuni.

* necondiționát, -ă adj. Fără condițiunĭ. Adv. S’a supus necondiționat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NECONDIȚIONAT adj. 1. absolut, suprem, suveran. (Autoritate ~.) 2. integral, neprecupețit, total. (Sprijin ~.)

NECONDIȚIONÁT, -Ă adj. (< pref. ne- + condiționat): în sintagma modificare necondiționată (v.).

Intrare: necondiționat
necondiționat adjectiv
  • silabisire: -ți-o-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular necondiționat necondiționatul necondiționa necondiționata
plural necondiționați necondiționații necondiționate necondiționatele
genitiv-dativ singular necondiționat necondiționatului necondiționate necondiționatei
plural necondiționați necondiționaților necondiționate necondiționatelor
vocativ singular
plural