7 definiții pentru nechezătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat2. – Necheza + suf. -ătură.

NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat2. – Necheza + suf. -ătură.

nechezătu sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 79v/19 / Pl: ~ri / E: necheza + -(ă)tură] Nechezat2.

NECHEZĂTÚRĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat2. Calul din groapă scoase o nouă nechezătură. POPESCU, B. I 38.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nechezătúră (rar) s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri

nechezătúră s. f., g.-d. art. nechezătúrii; pl. nechezătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECHEZĂTU s. nechez, nechezare, nechezat, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ calului.)

Intrare: nechezătură
nechezătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nechezătu
  • nechezătura
plural
  • nechezături
  • nechezăturile
genitiv-dativ singular
  • nechezături
  • nechezăturii
plural
  • nechezături
  • nechezăturilor
vocativ singular
plural

nechezătură

etimologie:

  • Necheza + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09