2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necătu sf [At: CORESI, EV. 268 / Pl: ~ri / E: neca + -(ă)tură] (Înv) 1 Sufocare. 2 Înecare prin cufundare în apă etc. 3 (Pex) Naufragiu (1). 4 Revărsare de ape.

înecătu sf [At: N. TESTAMENT (1648) / S și: (înv) înne~ / Pl: ~ri / E: îneca + -tură] (Îrg) Înecare (6).

înecătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Inundațiune. Naufragiŭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECĂTÚRĂ s. v. inundare, înecare, potopire.

Intrare: necătură
necătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necătu
  • necătura
plural
  • necături
  • necăturile
genitiv-dativ singular
  • necături
  • necăturii
plural
  • necături
  • necăturilor
vocativ singular
plural
Intrare: înecătură
înecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înecătu
  • ‑necătu
  • înecătura
  • ‑necătura
plural
  • înecături
  • ‑necături
  • înecăturile
  • ‑necăturile
genitiv-dativ singular
  • înecături
  • ‑necături
  • înecăturii
  • ‑necăturii
plural
  • înecături
  • ‑necături
  • înecăturilor
  • ‑necăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)