2 definiții pentru înecătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înecătură sf [At: N. TESTAMENT (1648) / S și: (înv) înne~ / Pl: ~ri / E: îneca + -tură] (Îrg) Înecare (6).
înecătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Inundațiune. Naufragiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: înecătură
înecătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)