neatocmat, ~ă a [At: AMFILOHIE, E. 42/17 / P: ne-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + atocmat] (Îvr) 1 Care nu este comparabil cu... 2 Inegal.

NEATOCMAT, -Ă adj. (Învechit, rar) Negativ al lui atocmat; inegal. Î: Cum să închipuiește numărul rămășiții? – r: Cu două numere neatocmate și cu o linie prin mijloc, cel mai mic să chiamă numărătoriu..., cel mai mare să chiamă numinătoriu. amfilohie, e. 42/17. – pl.: neatocmați, -te. – pref. ne- + atocmat.