NEATOCMAT, -Ă adj. (Învechit, rar) Negativ al lui atocmat; inegal. Î: Cum să închipuiește numărul rămășiții? – r: Cu două numere neatocmate și cu o linie prin mijloc, cel mai mic să chiamă numărătoriu..., cel mai mare să chiamă numinătoriu. amfilohie, e. 42/17. – pl.: neatocmați, -te. – pref. ne- + atocmat.