11 definiții pentru neatenție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neatenție sf [At: F (1897), 346 / P: ne-a~ / Pl: ~ii / E: ne- + atenție] 1 Lipsă de atenție Si: (rar) neîngrijire (2). 2 Atitudine, gest etc. care trădează lipsă de atenție.

NEATÉNȚIE s. f. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care dovedește lipsa de atenție (față de cineva). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atenție.

NEATÉNȚIE s. f. Lipsă de atenție; atitudine, gest, vorbă etc. care vădește lipsa de atenție (față de cineva). [Pr.: ne-a-] – Ne- + atenție.

neatențiune f. lipsă de atențiune.

* neatențiúne f. Lipsă de atențiune. – Rar și inatențiune. – Și -énție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neaténție (ne-a-, -ți-e) s. f., art. neaténția (-ți-a), g.-d. neaténții, art. neaténției

neaténție s. f. (sil. ne-a-, -ți-e), art. neaténția (sil. -ți-a), g.-d. art. neaténției; pl. neaténții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEATÉNȚIE s. 1. (livr.) inadvertență. (Eroarea e o simplă ~.) 2. v. distracție.

NEATENȚIE s. 1. (livr.) inadvertență. (Eroarea e o simplă ~.) 2. absență, distracție. (E de-o ~ condamnabilă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEATENȚIE. Subst. Neatenție, distragere (rar), distracție, absență (fig.), lipsă de atenție, omitere, omisiune, scăpare din (de) vedere, nebăgare de seamă, trecere cu vederea, uitare, uitucie (rar), uituceală; zăpăceală, buimăceală, năuceală, năucie (rar). Lipsă de interes, dezinteres, dezinteresare; superficialitate; neglijare, neglijență, delăsare, apatie, indiferență, indolență, pasivitate. Gură-cască, cască-gură, încurcă-lume; uituc; zăpăcit. Adj. Neatent, distrat, absent (fig.), cu gîndul aiurea, cu capul în nori, dus pe gînduri, absorbit de gînduri, pierdut, împrăștiat, adormit (fig.), uituc, uitit (reg.), uitător (rar); zăpăcit, buimac, buimatic (rar), buimăcit, năuc, măucit. Neglijent, delăsător, apatic, indiferent, pasiv; superficial. Nepoliticos. Vb. A fi neatent, a fi distrat, a fi absent (fig.), a fi cu capul în nori. A umbla neatent, a călca în străchini. A uita, a uita de la mînă pînă la gură. A pierde din vedere, a scăpa din vedere, a trece cu vederea, a nu observa, a nu băga în seamă, a nu acorda nici o atenție. A se zăpăci, a se buimăci. A se dezinteresa, a arăta lipsă de interes, a neglija. Adv. Fără atenție, fără băgare de seamă, fără interes. V. inactivitate, indolență, neseriozitate, uitare, zăpăceală.

Intrare: neatenție
neatenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neatenție
  • neatenția
plural
genitiv-dativ singular
  • neatenții
  • neatenției
plural
vocativ singular
plural