neajungere sf [At: (a. 1815) URICARIUL, IV, 118/3 / P: ne-a~ / V: ~giu~ / Pl: ~ri / E: ne- + ajungere] (Înv) 1 Faptul de a fi insuficient. 2 Stare a ceea ce nu este suficient. 3 Lipsă materială. 4 Sărăcie în care se află cineva. 5 Stare a ceea ce este necorespunzător, impropriu Si: (înv) neajunsie. 6 (Pex) Imperfecțiune.