13 definiții pentru neînsuflețit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.

neînsuflețit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + însuflețit] 1 Mort. 2 (Pex) Cu aspect de mort. 3 (Fig) Lipsit de viață, de agitație.

NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Ne- + însuflețit.

NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Care nu e însuflețit; lipsit de viață, mort. Spintecă pînza c-un briceag și în fața lor apăru trupul neînsuflețit al lui Lazăr Lungu. MIHALE, O. 511. Au rămas nemișcați, asemănători între ei ca niște pietre neînsuflețite. GALAN, B. I 122. Ea n-are să-l revadă decît neînsuflețitomorît? MACEDONSKI, O. III 17.

NEÎNSUFLEȚÍT ~tă (~ți, ~te) Care este mort sau cu aspect de mort. /ne- + însuflețit

neînsuflețit a. 1. lipsit de vieață; 2. fig. fără vioiciune.

neînsuflețít, -ă adj. Fără suflet, mort. Fig. Fără vioĭciune, fără curaj: trupă neînsuflețită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte

neînsuflețít adj. m. (sil. -fle-), pl. neînsuflețíți; f. sg. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEÎNSUFLEȚÍT adj. 1. v. mort. 2. inanimat, neanimat, (fig.) mort. (Pulbere ~.)

NEÎNSUFLEȚIT adj. 1. inert, mort, nemișcat, rece, țeapăn. (O ființă ~.) 2. inanimat, neanimat, (fig.) mort. (Pulbere ~.)

Neînsuflețit ≠ însuflețit, viu

Intrare: neînsuflețit
neînsuflețit adjectiv
  • silabație: -su-fle-țit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neînsuflețit
  • neînsuflețitul
  • neînsuflețitu‑
  • neînsufleți
  • neînsuflețita
plural
  • neînsuflețiți
  • neînsuflețiții
  • neînsuflețite
  • neînsuflețitele
genitiv-dativ singular
  • neînsuflețit
  • neînsuflețitului
  • neînsuflețite
  • neînsuflețitei
plural
  • neînsuflețiți
  • neînsuflețiților
  • neînsuflețite
  • neînsuflețitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neînsuflețit

  • 1. Mort sau cu aspect de mort.
    exemple
    • Spintecă pînza c-un briceag și în fața lor apăru trupul neînsuflețit al lui Lazăr Lungu. MIHALE, O. 511.
      surse: DLRLC
    • Au rămas nemișcați, asemănători între ei ca niște pietre neînsuflețite. GALAN, B. I 122.
      surse: DLRLC
    • Ea n-are să-l revadă decît neînsuflețit – omorît? MACEDONSKI, O. III 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + însuflețit.
    surse: DEX '09