NEÎNDEMÂNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Pref. ne- + îndemână.

neîndemână sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 14^v/13 / V: (reg) ~dăm~, nendăm~, nen~ / E: ne- + îndemână] 1 (Îrg) Absență a unor condiții prielnice pentru realizarea unui lucru Si: incomoditate. 2 Situație grea. 3 Împrejurare nefavorabilă. 4 (Înv; îlav) Cu ~ Cu eforturi Si: dificil, greu. 5 (Mun) Suferință fizică.

NEÎNDEMÂNĂ s. f. (Înv.) Situație grea, împrejurare nefavorabilă. – Ne- + îndemână.

neîndemână f. încurcătură: când țara e la neîndemână AL.

neîndămână sf vz neîndemână

nendămână sf vz neîndemână

nendemână sf vz neîndemână

NEÎNDEMÎNĂ sf. 1 Nepotrivire, prilej nefavorabil ¶ 2 Stare nefavorabilă, încurcătură.

NEÎNDEMÎNĂ s. f. (Învechit) Situație nefavorabilă, stare rea; ananghie. ◊ Expr. A fi la neîndemînă = a se afla într-o situație critică, a fi la strîmtoare. Mai lesne tu găsi-vei un vultur mort ce zboară... Decît, atunci cînd țara e la neîndemînă, O lipsă de-ndrăzneală în inima romînă. ALECSANDRI, T. II 73.

neîndemînă f. fără pl. (d. îndemînă). Rar. Strîmtorare, încurcătură, situațiunea grea.

neîndemână (înv.) s. f.

neîndemână (înv.) s. f.

neîndemână s. f.

neîndemână s.f. (înv. și reg.) 1. situație grea, împrejurare nefavorabilă. 2. suferință fizică, rău fizic. 3. lipsă de comoditate, de condiții prielnice; incomoditate.