național, ~ă [At: IORGOVICI, O. 54/17 / P: ~ți-o~ / V: (îvr) ~le ain, ~țiu~ / Pl: ~i, ~e / E: lat nationalis, fr național] 1-2 a Care aparține (unei națiuni (4) sau) unui stat Si: (înv) naționalicesc (1-2), (îvr) naționalist (1-2), naționalnic (1-2), (nob) naționalistic (1-2). 3-4 a Care este propriu (unei națiuni (3) sau) unui stat Si: (înv) naționalicesc (3-4), (îvr) naționalist (3-4), naționalnic (3-4), (nob) naționalistic (3-4). 5-6 a Care se referă (la o națiune (4) sau) la un stat Si: (înv) naționalicesc (5-6), (îvr) naționalist (5-6), naționalnic (5-6), (nob) naționalistic (5-6). 7-8 a Care reprezintă (o națiune (4) sau) un stat Si: (înv) naționalicesc (7-8), (îvr) naționalist (7-8), naționalnic (7-8), (nob) naționalistic (7-8). 9-10 a Care este (instituit sau) întreținut de stat Si: (înv) naționalicesc (9-10), (îvr) naționalist (9-10), naționalnic (9-10), (îvr) naționalistic (9-10). 11 a (D. instituții de cultură) În care se vorbește limba națiunii (4) respective Si: (înv) naționalicesc (11), (îvr) naționalist (11), naționalnic (11), (nob) naționalistic (11). 12 a (Îs) Limbă ~ă Limbă comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni (4). 13 a (Îs) Șosea ~ă Șosea care leagă între ele centrele importante ale unei țări și a cărei întreținere este de competența administrației centrale. 14 sm (Jur; rar) Cetățean al unui stat. 15 sm (Îvr) Compatriot. 16 sm (Rar; lpl) Totalitate a oamenilor care compun o națiune (4). 17 sm Membru al unei echipe sportive a unei țări. 18 sf Echipă sportivă reprezentativă a unei țări.