NAZAR, nazaruri, s. n. (Învechit) Bunăvoință acordată cuiva. De ce te-a scos de la nazar? Una, pentru că ii vorbești adevărul, și alta că te-i fi învrăjbit cu vreun măscărici al său. GORJAN, H. II 171. ◊ Expr. A avea (pe cineva) la nazar = a avea pe cineva în grație. Răspîndește vorbă... că ministrul mă are la nazar și că m-a chemat azi în cabinetul său. ALECSANDRI, T. 143.