naturalism sns [At: I. GOLESCU, C. / E: fr naturalisme] 1 (Îdt) Însușire a ceea ce este produs de o cauză naturală (25). 2 Caracter a ceea ce este conform cu legile naturii. 3 (Flz) Doctrină care exclude supranaturalul, ridicând natura la rangul de principiu suprem. 4 Tendință de a explica, în mod neștiințific, dezvoltarea societății prin legile naturii. 5 Tendință în artă și literatură, caracterizate prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă, prin redarea lor fidelă, lipsită de interpretare și de selectare artistică, prin preferință pentru aspectele urâte sau patologice ale naturii omenești. 6 Curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX, sub influența scienticismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și mai ales biologic în explicarea caracterelor umane. 7 Teorie etică ce întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei, evoluție biologică, plăcere etc., viața morală fiind o prelungire a celei biologice. 8 Stil ornamental carcterizat prin motive inspirate din natură.