2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NÁTPIS s. n. v. nadpis.

NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Înv.) Rezoluție, apostilă (pusă pe o cerere). [Var.: nátpis s. n.] – Din rus. nadpis.

NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Înv.) Rezoluție, apostilă (pusă pe o cerere). [Var.: nátpis s. n.] – Din rus. nadpis.

nadpis sn [At: NEGRUZZI, S. I, 280 / V: nat~ / Pl: ~uri / E: rs надпись] (Rsî) Rezoluție pusă pe o cerere Si: apostilă.

NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Învechit) Rezoluție, apostilă. Lupu Balș le întoarse jalba cu nadpis zicînd că obiceiul pămîntului poate sluji de lege. NEGRUZZI, S. I 280. – Variantă: nátpis (ALECSANDRI, T. 563) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nádpis (înv.) s. n., pl. nádpisuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NÁDPIS s. v. apostilă, rezoluție.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nadpís (nádpisuri), s. n. – Apostilă, rezoluție. Rus. nadpis (Tiktin). Sec. XIX, înv.

Intrare: natpis
natpis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nadpis
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nadpis
  • nadpisul
  • nadpisu‑
plural
  • nadpisuri
  • nadpisurile
genitiv-dativ singular
  • nadpis
  • nadpisului
plural
  • nadpisuri
  • nadpisurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • natpis
  • natpisul
  • natpisu‑
plural
  • natpisuri
  • natpisurile
genitiv-dativ singular
  • natpis
  • natpisului
plural
  • natpisuri
  • natpisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nadpis natpis

etimologie: