Definiția cu ID-ul 923043:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NATIMĂ, natime, s. f. (Regional) Ființă uriașă, înspăimîntătoare; namilă, colos. În poala dealului a întors capul și a zărit natima departe, înfiptă acolo, în gura pădurii, ca un duh rău. POPA, V. 241. – Variantă: natemă (CONTEMPORANUL, VII 486) s. f.