2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

NĂTĂROAICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.

nătăroaică sf, af [At: NEGRUZZI, ap. PR. DRAM. 488 / V: ~raică / Pl: ~oaie / E: netare + ~oaică] (Rar) 1-2 (Femeie) prostănacă, idioată.

NĂTĂROAICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Rar) (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.

nătăraică a vz nătăroaică

NĂTĂRĂU adj. și sm. NĂTĂRAUCĂ (pl. -ce) sf. Neghiob, tîmpit, nătîng: Și-o femeie simțitoare, de-o lua un nătărău, Ori un simțitor o proastă, nu poate fi alt mai rău (PANN); mai bine la pagubă cu un deștept decît la cîștig cu un nătărău (ZNN.); am fost un nătărău pîn’acum, de ți-am suferit obrăzniciile și nebuniile (ALECS.); Și cu toată-a ei silință bețișori de fîn trăgea Sau vr’o muscă nătăraucă prinzînd iute împungea (DON.) [‡netare „slab, fără putere”].

NĂTĂRĂU ~oaică (~i, ~oaice) substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmp; tont; nătâng; netot; nerod; năuc. /Din netare

Ortografice DOOM

nătăroaică adj. f. (femeie ~), s. f., pl. nătăroaice

nătăroaică adj. f., s. f., pl. nătăroaice

nătăroaică adj. f., s. f. (sil. -roai-), g.-d. art. nătăroaicei; pl. nătăroaice

Tezaur

NĂTĂROAICĂ adj. (Rar; și substantivat) (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. Dar ia spune drept, Stănică. Ce foc! Ce limbuție! Eram nătăroaică pe lîngă dînsul. Cum ți-am părut? negruzzi, în pr. dram. 488, cf. hem 2 222, zanne, p. vi, 736, alr sn v h 1 240/784. – pl.: nătăroaice. – Și: nătăraică adj. alr sn v h 1 240/784. – Netare + suf. -oaică.

Intrare: nătăroaică (adj.)
nătăroaică2 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătăroaică
  • nătăroaica
plural
  • nătăroaice
  • nătăroaicele
genitiv-dativ singular
  • nătăroaice
  • nătăroaicei
plural
  • nătăroaice
  • nătăroaicelor
vocativ singular —
plural —
nătăraică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nătăroaică (s.f.)
nătăroaică1 (s.f.) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătăroaică
  • nătăroaica
plural
  • nătăroaice
  • nătăroaicele
genitiv-dativ singular
  • nătăroaice
  • nătăroaicei
plural
  • nătăroaice
  • nătăroaicelor
vocativ singular
  • nătăroaică
  • nătăroaico
plural
  • nătăroaicelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nătăroaică, nătăroaiceadjectiv feminin
nătăroaică, nătăroaicesubstantiv feminin

  • 1. (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Nătărău + -oaică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.