NARTHEX s.n. v. nartex.

nartecă sf vz nartex

nartex sns [At: ȘINCAI, HR. II, 184/2 / S și: ~thex / V: ~tecă sf, ~tică sf / E: lat narthex] 1 (În arhitectura creștină veche) Vestibul al unei bazilici. 2 (În arhitectura bizantină) Pronaos.

nartică sf vz nartex

NARTEX, nartexuri, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine, situată între pronaos și intrare. [Biserica domnească] de la Curtea de Argeș n-are alt nartex decît o îngustă boltă lungăreață. ODOBESCU, S. I 390.

NARTEX s.n. Încăpere care precedă naosul unui templu bizantin; pronaos; (p. ext.) pridvorul unei biserici. [Pl. -xuri, scris și narthex. / < fr., lat. narthex].

NARTEX s. n. încăpere care precedă naosul unui templu bizantin; pronaos; pridvorul unei biserici. (< fr., gr. narthex)

NARTEX ~uri n. Încăpere de la intrarea într-o biserică. /<fr. narthex

nartex s. n., pl. nartexuri

nartex s. n., pl. nartexuri

nartex s. n., pl. nartexuri

NARTEX s. v. pronaos.

NARTEX s. (CONSTR.) pronaos, tindă. (~ al unei biserici.)

nartică, nartici s. f. (În antichitatea creștină, în forma nartex) Vestibul al unei biserici; (în arhitectura bizantină) pronaos; tindă [Var.: nartecă s. f., nartic, nartex s. n.] – Din gr. nartix.

Ferula narthex Boiss. Specie care înflorește vara. Flori galbene, dispuse în inflorescență foarte ramificată. Tulpină groasă, fistuloasă, rotundă, înaltă de cca 1,80 m. Frunze dublu-penate, în tinerețe pubescente.