Definiția cu ID-ul 922896:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NART, narturi, s. n. 1. (Învechit) Preț obligatoriu, fixat de autorități pentru vînzarea anumitor mărfuri (mai ales a celor de primă necesitate). Prețul nu poți să-l încarci, căci carnea este cu nart. Vînatul și pasările n-au nart. FILIMON, C. 168. ◊ Expr. A pune nart (sau a tăia nartul) = a fixa, a stabili prețul unei mărfi. Au tăiat nartul grîului la schelele Dunării pe șase lei chila. GHICA, S. 512. Să puneți nart la toate lucrurile ce veți tîrgui. FILIMON, C. 167. 2. (Învechit și arhaizant) Normă, cantitate de muncă pe care țăranii erau obligați s-o realizeze într-o zi pe moșia boierului. Puțini bani toamna; multă muncă vara; că le puneți asemenea nart, de nu se mai pot descurca. SADOVEANU, N. F. 91.