2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NARÓDNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. și f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik.

NARÓDNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. și f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik.

narodnic, ~ă [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 105, 1/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs народник] 1 smf Adept al narodnicismului. 2 a Care aparține narodnicismului Si: narodnicist (1). 3 a Care se referă la narodnicism Si: narodnicist (2).

NARÓDNIC2, -Ă, narodnici, -e, adj. Care aparține narodnicismului, susține narodnicismul, privitor la narodnicism. Afirmația că țărănimea este singura clasă producătoare dovedește... o afirmare fățișă a unei teze narodnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 5/4.

NARÓDNIC, -Ă adj. Referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist. // s.m. și f. Adept al narodnicismului. [< rus. narodnik < narod – popor].

NARÓDNIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al narodnicismului; narodnicist. (< rus. narodnik)

NARÓDNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al narodnicismului. /<rus. narodnik

NARÓDNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de narodnicism; propriu narodnicismului. /<rus. narodnik


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naródnic adj. m., s. m., pl. naródnici; adj. f., s. f. naródnică, pl. naródnice

naródnic adj. m., s. m., pl. naródnici; f. sg. naródnică, pl. naródnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NARODNIC adj., s. (POLITICĂ) narodnicist. (Mișcare ~.)

Intrare: narodnică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narodnică
  • narodnica
plural
  • narodnice
  • narodnicele
genitiv-dativ singular
  • narodnice
  • narodnicei
plural
  • narodnice
  • narodnicelor
vocativ singular
  • narodnică
  • narodnico
plural
  • narodnicelor
Intrare: narodnic (adj.)
narodnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narodnic
  • narodnicul
  • narodnicu‑
  • narodnică
  • narodnica
plural
  • narodnici
  • narodnicii
  • narodnice
  • narodnicele
genitiv-dativ singular
  • narodnic
  • narodnicului
  • narodnice
  • narodnicei
plural
  • narodnici
  • narodnicilor
  • narodnice
  • narodnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

narodnic (adj.)

  • 1. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: narodnicist un exemplu
    exemple
    • Afirmația că țărănimea este singura clasă producătoare dovedește... o afirmare fățișă a unei teze narodnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 5/4.
      surse: DLRLC

etimologie:

narodnic, -ă (persoană) narodnică

  • 1. Adept al narodnicismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: narodnicist un exemplu
    exemple
    • Narodnicii... au fost zdrobiți din punct de vedere ideologic de Plehanov și Lenin. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 105, 1/1.
      surse: DLRLC

etimologie: