6 definiții pentru narnă
Explicative DEX
narnă sf [At: RETEGANUL, ap. CADE / Pl: ? / E: nct] (Trs) 1 Obrăznicie. 2 Stăruință insistentă. 3 (Îlv) A sta ~ (de cineva) A stărui pe lângă cineva.
NARNĂ sf. Trans. Stăruință, insistență; a sta ~, a stărui morțiș: el stă ~ de mine că, de nu vreau să mă mărit după el, să-i caut o fată chiar ca mine (RET.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NARNĂ s. f. (Regional, în expr.) A sta narnă (de cineva) = a stărui morțiș. El stă narnă de mine că, de nu vreau să mă mărit după el, să-i caut o fată chiar ca mine. RETEGANUL, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NARNĂ s. f. (Reg., în expr.) A sta narnă (de cineva) = a stărui mult (pe lîngă cineva).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
narnă s.f. (reg.) 1. obrăznicie. 2. stăruință, insistență.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NARNĂ s. f. (Prin Transilv.) Obrăznicie (pașca, GL.); stăruință, insistență (cade). ◊ loc. vb. A sta narnă (de cineva) = a stărui, a insista foarte mult (pe lîngă cineva). El stă narnă de mine că, de nu vreau să mă mărit după el, să-i caut o fată chiar ca mine. reteganul, ap. CADE. – pl.:? – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Alina03
- acțiuni
| substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
narnăsubstantiv feminin invariabil
- A sta narnă (de cineva) = a stărui morțiș. DLRLC DLRM
- El stă narnă de mine că, de nu vreau să mă mărit după el, să-i caut o fată chiar ca mine. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.