NARNĂ s. f. (Prin Transilv.) Obrăznicie (pașca, GL.); stăruință, insistență (cade). ◊ loc. vb. A sta narnă (de cineva) = a stărui, a insista foarte mult (pe lîngă cineva). El stă narnă de mine că, de nu vreau să mă mărit după el, să-i caut o fată chiar ca mine. reteganul, ap. CADE. – pl.:? – Etimologia necunoscută.