NARGHILEA, narghilele, s. f. Lulea de origine orientală, prevăzută cu o țeavă lungă și flexibilă, al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă parfumată prin care trece fumul, înainte de a fi inspirat. Narghileaua portativă a perșilor. ODOBESCU, S. II 296. Dulcea atmosferă de plante aromate Ce ard în cățulete prin colțuri aninate Unind cu-a narghilelei narcotice parfumuri. ALECSANDRI, P. III 384. Greaca... chemă pe țigancă și-i porunci să aducă: două cafele, două dulcețe, un ciubuc și o narghilea. FILIMON, C. 100. – Variantă: narghelea (GHICA, S. 388) s. f.