13 definiții pentru narativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif.

NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif.

narativ, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr narratif] 1-2 Care aparține narațiunii (1-2). 3-4 Care se referă la narațiune (1-2). 5-6 Care este propriu narațiunii (1-2).

NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care ține de narațiune, propriu narațiunii, de povestire. Stil narativ. Gen narativ.În poezia lui Coșbuc dominează... elementul narativ, epic. GHEREA, ST. CR. III 366.

NARATÍV, -Ă adj. De narațiune, cu caracter de narațiune, propriu narațiunii. [Cf. lat. narrativus, fr. narratif].

NARATÍV, -Ă adj. cu caracter de narațiune. (< fr. narratif)

NARATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de narațiune; propriu narațiunii. /<fr. narratif

narativ a. ce ține de narațiune: gen narativ.

* naratív, -ă adj. (lat. narrativus). Care ține de narațiune: genu narativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naratív adj. m., pl. naratívi; f. naratívă, pl. naratíve

naratív adj. m., pl. naratívi; f. sg. naratívă, pl. naratíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NARATIV adj. (LIT.) epic. (Lucrare de factură ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NARATÍV, -Ă adj. (cf. lat. narrativus, fr. narratif): în sintagmele imperativ narativ, imperfect narativ, prezent narativ și text narativ (v.).

Intrare: narativ
narativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narativ
  • narativul
  • narativu‑
  • narati
  • narativa
plural
  • narativi
  • narativii
  • narative
  • narativele
genitiv-dativ singular
  • narativ
  • narativului
  • narative
  • narativei
plural
  • narativi
  • narativilor
  • narative
  • narativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

narativ

  • 1. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: epic attach_file 2 exemple
    exemple
    • Stil narativ. Gen narativ.
      surse: DLRLC
    • În poezia lui Coșbuc dominează... elementul narativ, epic. GHEREA, ST. CR. III 366.
      surse: DLRLC

etimologie: