narativ, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr narratif] 1-2 Care aparține narațiunii (1-2). 3-4 Care se referă la narațiune (1-2). 5-6 Care este propriu narațiunii (1-2).

*NARATIV adj. 📖 Ce ține de narațiune, care povestește, expune cu de-amănuntul: gen ~ [fr.].

NARATIV, -Ă, narativi, -e, adj. Care ține de narațiune, propriu narațiunii, de povestire. Stil narativ. Gen narativ. ▭ În poezia lui Coșbuc dominează... elementul narativ, epic. GHEREA, ST. CR. III 366.

NARATIV, -Ă adj. De narațiune, cu caracter de narațiune, propriu narațiunii. [Cf. lat. narrativus, fr. narratif].

NARATIV, -Ă adj. cu caracter de narațiune. (< fr. narratif)

NARATIV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de narațiune; propriu narațiunii. /<fr. narratif

narativ a. ce ține de narațiune: gen narativ.

* naratív, -ă adj. (lat. narrativus). Care ține de narațiune: genu narativ.

+narativ² s. n.

narativ¹ adj. m., pl. narativi; f. narativă, pl. narative

narativ adj. m., pl. narativi; f. narativă, pl. narative

narativ adj. m., pl. narativi; f. sg. narativă, pl. narative

NARATIV, -Ă adj. (cf. lat. narrativus, fr. narratif): în sintagmele imperativ narativ, imperfect narativ, prezent narativ și text narativ (v.).

NARATIV adj. v. epic.

NARATIV adj. (LIT.) epic. (Lucrare de factură ~.)

NARATIV, -Ă adj. Care ține de narațiune, propriu narațiunii, care se referă la povestire. v. epic. cf. negulici. În poezia lui Coșbuc dominează... elementul narativ, epic. gherea, st. cr. iii, 366. Clăditori de îndrăznețe opere narative. iorga, l. ii, 2. „Zodia Cancerului” și „Baltagul” sînt din aceeași plămadă, sub raportul grațiilor stilistice, al certitudinii narative și al invenției. perpessicius, m. iv, 80, cf. iii, 227. Mai-mult-ca-perfectul continuă a rămine un timp narativ. vianu, m. 242, cf. 143, 254, 256. A cîștigat prin vorba și darul lui narativ simpatia culegătorului. ll i, 73. Mihail Sadoveanu a transfigurat balada într-un poem de altitudine și de largi perspective, expresie armonioasă și unică a geniului său liric și narativ. v. rom. octombrie 1955, 29. Istoricii și scriitorii folosesc adesea prezentul istoric sau narativ în locul trecutului, pentru a face povestirea mai vie. graur, i. l. 153. Izvoarele narative amintesc... existența în nordul Dunării, în secolul al X-lea, a unor formații politice locale. lupta de clasă, 1961, nr. 11, 34. – pl.: narativi, -e. – Din fr. narratif.