naracliță sf [At: (a. 1588) CUV. BĂTR. I, 197/8 / V: ~caviță, ~cvițe sfp, nareclețe sfp, năraclețe sfp, năr~, nărăc~ / Pl: ~țe / E: slv нарѧквица] (Înv, mpl) Fiecare dintre cele două bucăți de stofă cusute cu fir cu care se strâng mânecile stiharului, purtate de preot în timpul cât oficiază slujba Si: rucaviță.