3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAPOLITÁNĂ, napolitane, s. f. Produs de cofetărie preparat din straturi de foi cu umplutură de cremă. – Din fr. [tranche] napolitaine. corectată

napolita sf [At: DEX / Pl: ~ne / E: fr (tranche)napolitaine] Produs de cofetărie preparat din straturi alternative de foi umplute cu cremă.

NAPOLITÁNĂ, napolitane, s. f. Produs de cofetărie preparat din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. – Din fr. [tranche] napolitaine.

NAPOLITÁNĂ s.f. Produs de cofetărie de formă prismatică sau cilindrică, compus din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. [< fr. napolitaine, cf. Napoli – oraș în Italia].

NAPOLITÁNĂ ~e f. Produs de cofetărie preparat din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. /<fr. napolitaine

napolitan, ~ă smf, a [At: MDA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr napolitain] 1-2 (Locuitor) al orașului Neapole.

NAPOLITÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Napoli. ◊ (s. m.) dialect vorbit în (regiunea) Napoli. II. s. f. produs de cofetărie din straturi alternative de foi cu umplutură de cremă. (< fr. napolitaine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

napolitán adj. m., s. m., pl. napolitáni; adj. f., s. f. napolitánă, pl. napolitáne

napolitán adj. m., (locuitor) s. m., pl. napolitáni; (locuitoare, produs de cofetărie) f. sg. napolitánă, pl. napolitáne

napolitán adj. m., (locuitor) s. m., pl. napolitáni; adj. f., (locuitoare; produs de cofetărie) s. f. sg. napolitánă, pl. napolitáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

napolitană, școala ~, școală muzicală localizată la Neapole în sec. 18, cu o remarcabilă contribuție la dezvoltarea operei*. În rândurile pleiadei de compozitori, instrumentiști, soliști vocali, formați la cele patru conservatoare ale orașului, se remarcă A. Scarlatti, Fr. Durante, N. Porpora, J.A. Hasse, G.B. Pergolesi, N. Piccini, G. Paisiello, D. Cimarosa. D. Scarlatti (1660-1725) fixează elementele tipice ale operei it.: uvertura* (denumită încă simfonia*) în 3 părți (allegro-grave-presto), distincția netă între recitativ* și arie* (aria da capo*, de formă tripartită ABA și recitativul acompaniat – recitativo strumentato), scriitura orch. elaborată. Trăsătura caracteristică a operei napolitane o constituie maniera de compoziție și execuție vocală denumită bel canto*, în care o pondere deosebită o are evidențierea posibilităților tehnice ale interpreților (prin arii de mare întindere cuprinzând vocalize* ample, triluri*, efecte dinamice etc.) în detrimentul construcției dramatice. Tot în cadrul școlii sunt stabilite criterii ferme de distincție între opera seria și opera buffa (opera „comică”, definită în prima jumătate a sec. 18 prin creația compozitorilor G.B. Pergolesi, N. Piccini, G. Paisiello, D. Cimarosa).

Intrare: napolitană (cofet.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • napolita
  • napolitana
plural
  • napolitane
  • napolitanele
genitiv-dativ singular
  • napolitane
  • napolitanei
plural
  • napolitane
  • napolitanelor
vocativ singular
  • napolita
  • napolitano
plural
  • napolitanelor
Intrare: napolitană (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • napolita
  • napolitana
plural
  • napolitane
  • napolitanele
genitiv-dativ singular
  • napolitane
  • napolitanei
plural
  • napolitane
  • napolitanelor
vocativ singular
  • napolita
  • napolitano
plural
  • napolitanelor
Intrare: napolitan (adj.)
napolitan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • napolitan
  • napolitanul
  • napolitanu‑
  • napolita
  • napolitana
plural
  • napolitani
  • napolitanii
  • napolitane
  • napolitanele
genitiv-dativ singular
  • napolitan
  • napolitanului
  • napolitane
  • napolitanei
plural
  • napolitani
  • napolitanilor
  • napolitane
  • napolitanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

napolitană (cofet.)

  • 1. Produs de cofetărie preparat din straturi de foi cu umplutură de cremă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

napolitan napolitană

etimologie: