naplat sn vz năplat

naplad sm vz năplat

năplad sn vz năplat

năplaj sn vz năplat

năplat sm [At: CALENDARIU (1844), 73/18 / V: ~ad (Pl: ~azi), nap~ (Pl: ~uri) sn, ~aj, naplad / Pl: ~ați, (rar, sn) ~e / E: bg наплат] (Reg) 1 (Mpl) Obadă la roata căruței. 2 (Lpl) Tălpi de la sanie.

NĂPLAD sm. Băn. Olten. 🔧 – NĂPLAȚ.

❍NĂPLAȚ sm. Olten. Băn. 🔧 – OBADĂ1 [bg. naplatŭ].

năpláț n., pl. urĭ și e (sîrb. naplatak, bg. naplata și naplat). Ban. Olt. Obadă.

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr’o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ.

năplaț (-ți), s. m. – (Banat, Olt.) Obadă. Bg. naplat, sb. naplatak (Tiktin; Conev 70).

NĂPLAT s. v. obadă.

năplat s. v. OBADĂ.

năplat, năplați, s.m. (reg.) 1. (mai ales la pl.) obadă (la roata căruței). 2. (la pl.) tălpile de la sanie.

NĂPLAT s. m. (Regional) 1. (Mai ales la pl.) Obadă (la roata căruței). Mă uit, cum se întoarce roata cu năpladul (obada) acum în sus, acum în jos. calendariu (1844), 73/18. Părțile roților se numesc: buciumul, în care vin bătute spițele, iar în capul acestora vin năplații, ce să țin în cerc prin mădulare (cunie de lemn), împrejurul cărora să prinde cercul de fier. liubaiana, m. 106, cf. 102. Roata propriu-zisă... se compune din 6 bucăți numite ciolane, năplațe sau [o]bezi. pamfile, i. c. 128. În buciume... se bagă 10 spițe... Și cinci năplați, pește năplați se pune cercul. h xviii 143, cf. 277. Buciumeii de la roți, Tot mîni de hoți, Dar năplazii de la roți, Talpe de voinici. cătană, b. 172, cf. alr i 826/1, 5, 9, 12, 24, 26, 28, 30, 35, 45, 69, 77, 79. Roata se-ntoarce pe toți năplații (= soarta e schimbătoare), zanne, p. v, 538. 2. (La pl.) Tălpile de la sanie (Pecinișca-Orșova). alrm sn ii h 356/2. – pl.: năplați și (n.) năplațe. – Și: năplad (pl. năplazi), năplaj (alr i 826/75) s. m., naplat (ib. 826/18; pl. naplaturi, ib.) s. n., naplad (h xviii 277) s. m. – Din bg. наплат.