2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

naplat sn vz năplat

naplad sm vz năplat

năplad sn vz năplat

năplaj sn vz năplat

năplat sm [At: CALENDARIU (1844), 73/18 / V: ~ad (Pl: ~azi), nap~ (Pl: ~uri) sn, ~aj, naplad / Pl: ~ați, (rar, sn) ~e / E: bg наплат] (Reg) 1 (Mpl) Obadă la roata căruței. 2 (Lpl) Tălpi de la sanie.

NĂPLAD sm. Băn. Olten. 🔧 NĂPLAȚ.

NĂPLAȚ sm. Olten. Băn. 🔧OBA1 [bg. naplatŭ].

năpláț n., pl. urĭ și e (sîrb. naplatak, bg. naplata și naplat). Ban. Olt. Obadă.

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr’o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ.

Etimologice

năplaț (-ți), s. m. – (Banat, Olt.) Obadă. Bg. naplat, sb. naplatak (Tiktin; Conev 70).

Sinonime

NĂPLAT s. v. obadă.

năplat s. v. OBADĂ.

Regionalisme / arhaisme

năplat, năplați, s.m. (reg.) 1. (mai ales la pl.) obadă (la roata căruței). 2. (la pl.) tălpile de la sanie.

Tezaur

NĂPLAT s. m. (Regional) 1. (Mai ales la pl.) Obadă (la roata căruței). Mă uit, cum se întoarce roata cu năpladul (obada) acum în sus, acum în jos. calendariu (1844), 73/18. Părțile roților se numesc: buciumul, în care vin bătute spițele, iar în capul acestora vin năplații, ce să țin în cerc prin mădulare (cunie de lemn), împrejurul cărora să prinde cercul de fier. liubaiana, m. 106, cf. 102. Roata propriu-zisă... se compune din 6 bucăți numite ciolane, năplațe sau [o]bezi. pamfile, i. c. 128. În buciume... se bagă 10 spițe... Și cinci năplați, pește năplați se pune cercul. h xviii 143, cf. 277. Buciumeii de la roți, Tot mîni de hoți, Dar năplazii de la roți, Talpe de voinici. cătană, b. 172, cf. alr i 826/1, 5, 9, 12, 24, 26, 28, 30, 35, 45, 69, 77, 79. Roata se-ntoarce pe toți năplații (= soarta e schimbătoare), zanne, p. v, 538. 2. (La pl.) Tălpile de la sanie (Pecinișca-Orșova). alrm sn ii h 356/2. – pl.: năplați și (n.) năplațe. – Și: năplad (pl. năplazi), năplaj (alr i 826/75) s. m., naplat (ib. 826/18; pl. naplaturi, ib.) s. n., naplad (h xviii 277) s. m. – Din bg. наплат.

Intrare: năplat
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năplat
  • năplatul
  • năplatu‑
plural
  • năplați
  • năplații
genitiv-dativ singular
  • năplat
  • năplatului
plural
  • năplați
  • năplaților
vocativ singular
plural
naplad
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
naplat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năplad
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năplaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năplaț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năplaț
  • năplațul
  • năplațu‑
plural
  • năplați
  • năplații
genitiv-dativ singular
  • năplaț
  • năplațului
plural
  • năplați
  • năplaților
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năplaț
  • năplațul
  • năplațu‑
plural
  • năplațuri
  • năplațurile
genitiv-dativ singular
  • năplaț
  • năplațului
plural
  • năplațuri
  • năplațurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năplaț
  • năplațul
  • năplațu‑
plural
  • năplațe
  • năplațele
genitiv-dativ singular
  • năplaț
  • năplațului
plural
  • năplațe
  • năplațelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)