2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

naplat sn vz năplat

năplat sm [At: CALENDARIU (1844), 73/18 / V: ~ad (Pl: ~azi), nap~ (Pl: ~uri) sn, ~aj, naplad / Pl: ~ați, (rar, sn) ~e / E: bg наплат] (Reg) 1 (Mpl) Obadă la roata căruței. 2 (Lpl) Tălpi de la sanie.

năpláț n., pl. urĭ și e (sîrb. naplatak, bg. naplata și naplat). Ban. Olt. Obadă.

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr’o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năpláț (-ți), s. m. – (Banat, Olt.) Obadă. Bg. naplat, sb. naplatak (Tiktin; Conev 70).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năplát, năpláți, s.m. (reg.) 1. (mai ales la pl.) obadă (la roata căruței). 2. (la pl.) tălpile de la sanie.

Intrare: năplat
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năplat
  • năplatul
  • năplatu‑
plural
  • năplați
  • năplații
genitiv-dativ singular
  • năplat
  • năplatului
plural
  • năplați
  • năplaților
vocativ singular
plural
naplad
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
naplat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năplad
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năplaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năplaț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năplaț
  • năplațul
  • năplațu‑
plural
  • năplați
  • năplații
genitiv-dativ singular
  • năplaț
  • năplațului
plural
  • năplați
  • năplaților
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năplaț
  • năplațul
  • năplațu‑
plural
  • năplațuri
  • năplațurile
genitiv-dativ singular
  • năplaț
  • năplațului
plural
  • năplațuri
  • năplațurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năplaț
  • năplațul
  • năplațu‑
plural
  • năplațe
  • năplațele
genitiv-dativ singular
  • năplaț
  • năplațului
plural
  • năplațe
  • năplațelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)