naplat sn vz năplat

naplad sm vz năplat

năplad sn vz năplat

năplaj sn vz năplat

năplat sm [At: CALENDARIU (1844), 73/18 / V: ~ad (Pl: ~azi), nap~ (Pl: ~uri) sn, ~aj, naplad / Pl: ~ați, (rar, sn) ~e / E: bg наплат] (Reg) 1 (Mpl) Obadă la roata căruței. 2 (Lpl) Tălpi de la sanie.

năpláț n., pl. urĭ și e (sîrb. naplatak, bg. naplata și naplat). Ban. Olt. Obadă.

obádă (Mold. Olt. Dîmb.) și obeádă (Munt.) f., pl. obezĭ și (vechĭ) obede, (vsl. obedŭ, obedĭ, oboda, obodŭ, verigă, obod, din obvodŭ, d. ob-voditi, a pune în prejur, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. obód, obadă, obódĭĭa, verigă, pol. obod, obadă, obwod, obwód, verigă. V. obod, iz-vodesc, do- și ne-vedesc, pod-voadă). Bucățile de lemn (numite și cĭolane) din care se compune cercu roateĭ și care e înconjurat de șină. (Poate fi și dintr’o singură bucată). În Ban. și Olt. năplaț. Pl. Vechĭ. Dibă, butuc, tumurug (de prins picĭoarele deținuților): l-a pus în obezĭ.

NĂPLÁT s. v. obadă.

năplat s. v. OBADĂ.

năpláț (-ți), s. m. – (Banat, Olt.) Obadă. Bg. naplat, sb. naplatak (Tiktin; Conev 70).

năplát, năpláți, s.m. (reg.) 1. (mai ales la pl.) obadă (la roata căruței). 2. (la pl.) tălpile de la sanie.