NAMESTIE, namestii, s. f. (Învechit și arhaizant, mai ales la pl.) Casă, clădire cu toate dependințele ei; (prin restricție) acaret, dependință. Moșneni era cei mai vechi ca locuri și cu namestii. PISCUPESCU, O. 25. Namestii de fabrice cu felurimi de mori. GOLESCU, Î. 162. – Variante: nămestie (DEȘLIU, G. 27), nemestie (GORJAN, H. I 15) s. f.