Definiția cu ID-ul 922814:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NAMESNIC, namesnici, s. m. (Învechit) Locțiitor al cuiva într-o funcție însemnată (laică sau bisericească). Mai jos decît namesnic nici un străbun nu am. NEGRUZZI, S. II 185.