2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

ÎNĂLȚAT, -Ă, înălțați, -te, adj. (Înv.; ca termen de adresare domnitorilor, demnitarilor, prelaților etc.; de obicei precedat de „prea”) Mărit4, slăvit. – V. înălța.

ÎNĂLȚAT, -Ă, înălțați, -te, adj. (Înv.; ca termen de adresare domnitorilor, demnitarilor, prelaților etc.; de obicei precedat de „prea”) Mărit4, slăvit. – V. înălța.

înălțat1 sn [At: PSALT. 195/1 / S și: înnă~ / Pl: (rar) ~e, ~uri / E: înălța] (Înv) 1 Ridicare. 2-7 Înălțare (2-7). 8 (Fig) Lăudare. 9 (Fig) Slăvire. 10 (Fig; înv) Aroganță. 11 (Fig) Progres. 12 (Înv) Înălțare (12). 13 Încălecare. 14-16 Înălțare (14-16).

înălțat2, ~ă [At: MOXA 361/3 / S și: înnă~ / Pl: ~ați, ~e / E: înălța] 1 a Ridicat. 2 a (Înv) Înalt (1). 3 a (Înv; d. domnitori, prelați) Slăvit. 4 sm (Fig; înv) Nobil.

ÎNĂLȚAT adj. p. ÎNĂLȚA: (prea) ~e Doamne, titlu cu care se adresau odinioară Domnitorului.

NĂLȚA vb. I v. înălța.

ÎNĂLȚAT, -Ă, înălțați, -te, adj. (Învechit, ca termen de reverență la adresa domnitorilor sau a prelaților) Mărit, slăvit.

înălțat a. od. titlul Domnitorului, corespunzând modernului Alteță: preaînălțațe Doamne!

înălțát, -ă adj. Fig. Aŭgust, mărit (titlu adresat odinioară domnuluĭ [principeluĭ] și corespunzător actualuluĭ alteță): prea înălțate Doamne!

Sinonime

ÎNĂLȚAT adj. 1. ridicat. (Un loc mai ~.) 2. v. ridicat. 3. mărit, preamărit, preaslăvit, slăvit, (în unele țări) serenisim. (~te Doamne!)

ÎNĂLȚAT adj. 1. ridicat. (Un loc mai ~.) 2. ridicat, săltat. (Cu capetele puțin ~.) 3. mărit, preamărit, preaslăvit, slăvit, (în unele țări) serenisim. (~te doamne!)

Intrare: înălțat
înălțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălțat
  • ‑nălțat
  • înălțatul
  • înălțatu‑
  • ‑nălțatul
  • ‑nălțatu‑
  • înălțată
  • ‑nălțată
  • înălțata
  • ‑nălțata
plural
  • înălțați
  • ‑nălțați
  • înălțații
  • ‑nălțații
  • înălțate
  • ‑nălțate
  • înălțatele
  • ‑nălțatele
genitiv-dativ singular
  • înălțat
  • ‑nălțat
  • înălțatului
  • ‑nălțatului
  • înălțate
  • ‑nălțate
  • înălțatei
  • ‑nălțatei
plural
  • înălțați
  • ‑nălțați
  • înălțaților
  • ‑nălțaților
  • înălțate
  • ‑nălțate
  • înălțatelor
  • ‑nălțatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: nălțat
nălțat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălțat
  • nălțatul
  • nălțatu‑
  • nălțată
  • nălțata
plural
  • nălțați
  • nălțații
  • nălțate
  • nălțatele
genitiv-dativ singular
  • nălțat
  • nălțatului
  • nălțate
  • nălțatei
plural
  • nălțați
  • nălțaților
  • nălțate
  • nălțatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înălța, înalțverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ridica
    • format_quote Să înalțe o prăjină și în vîrful ei să puie o mahramă roșie. ISPIRESCU, L. 127. DLRLC
    • format_quote figurat Însărcinarea aceasta îi plăcea... fiindcă i se părea că-l înalță deasupra tuturor. REBREANU, I. 31. DLRLC
    • format_quote figurat Armonie!... Tu dai cîntecului aripi și-l înalți de la pămînt. MACEDONSKI, O. I 88. DLRLC
    • format_quote Coruri noi răsună-n țară nouă, Pădurea crește tînără și deasă, Și din țărînă proaspătă și groasă Se-nalță holde-n rouă. BENIUC, V. 146. DLRLC
    • format_quote De după dealuri depărtate, Deasupra codrilor pustii, Se-nalță luna. VLAHUȚĂ, O. A. 30. DLRLC
    • format_quote Îl răpește din mijlocul lor și se înalță cu dînsul în sus. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
    • format_quote O vede... înălțîndu-se tot mai sus. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
    • format_quote figurat Odinioară, cîte un păstor necărturar se înalță pe aripi de gînduri și de visuri, cîntînd sfios frumusețea veșnic schimbătoarelor lucruri. SADOVEANU, E. 16. DLRLC
    • format_quote figurat Se-nalță-n mintea-ți aiurită Stafia vremilor uitate. IOSIF, PATR. 79. DLRLC
    • format_quote figurat N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pîn’ la ceruri. ALECSANDRI, O. 90. DLRLC
    • format_quote figurat Mii de glasuri... s-au înălțat la cer. ALEXANDRESCU, M. 10. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv rar (Cu determinarea „pe cal”, „în șa”) A se urca pe cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: încăleca
      • format_quote Curînd se înălțară pe cai. Tropotele deodată treziră singurătatea dumbrăvii din preajma drumului. SADOVEANU, O. I 502. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A(-și) înălța ochii = a privi în sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. EMINESCU, O. I 199. DLRLC
    • chat_bubble intranzitiv A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. reflexiv A deveni mai înalt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crește
    • format_quote Fruntea ți s-a-nălțat. ARGHEZI, P. T. 9. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălțimea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vezi tu, tovarășe, orașul Cum se înalță pe-nserat Ca o cetate fermecată...? FRUNZĂ, Z. 40. DLRLC
    • format_quote Zări... înălțîndu-se, trufașă, dinaintea lui cetățuia Neamțu. NEGRUZZI, S. I 168. DLRLC
  • 4. tranzitiv Clădi, construi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A înălța o casă. DEX '09 DEX '98
    • format_quote În piața Victor Hugo din Paris, altă generație... i-a înălțat marelui poet o statuie. SADOVEANU, E. 228. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Constantin Brîncoveanu a pus să se înalțe din temelie sau să se rezidească mănăstiri și biserici. IST. R.P.R. 211. DLRLC
  • 5. tranzitiv A ridica vocea, tonul; a pronunța tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Versurile urmau în liniște și bătrînul înălța glasul, îl scobora în note grele, făcînd să răsune încăperea scundă. DUNĂREANU, CH. 79. DLRLC
    • 5.1. reflexiv (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Glasul se înălța limpede din umbră. SADOVEANU, O. I 432. DLRLC
  • 6. tranzitiv A ridica pe cineva în rang. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șeful de post a fost înălțat în grad și mutat undeva, la oraș. DUMITRIU, P. F. 55. DLRLC
    • 6.1. figurat A ridica din punct de vedere spiritual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înnobila
      • format_quote Poezia înalță sufletul. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Armonia înalță sufletul și-l mîngîie. ALECSANDRI, T. I 288. DLRLC
    • 6.2. reflexiv figurat A se perfecționa, a se desăvârși. DLRLC
      • format_quote Mintea înălțîndu-se... știe observa. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
    • 6.3. reflexiv A se arăta trufaș; a se mândri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mândri
      • format_quote Cine se înalță se smerește. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
etimologie:

înălțat, înălțatăadjectiv

etimologie:
  • vezi înălța DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.