NAHLAP, nahlapi, s. m. (Mai ales la pl.) Vîrtej mare într-o apă curgătoare. Cînd vin nahlapi... apoi parcă au gheare, așa apucă și duc cu ei. SADOVEANU, N. P. 152. Vuiesc pe Bistrița nahlapii Și cîntă volbura la Toance. TOPÎRCEANU, M. 73. Bistrița, vijelios bătîndu-și nahlapii de stînci. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Undă. (Atestat în forma năhlap) Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: năhlap s. m.