17 definiții pentru naftalină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAFTALÍNĂ s. f. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros specific, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. ◊ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline.

naftali sfs [At: LM / V: (înv) ~lin sn / E: fr naphtaline, ger Naphtalin] 1 Substanță cristalizată de culoare albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudronul de huilă și folosită în industria chimică și ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile. 2 (Fam; îe) Parc-ar fi scos de la ~ Se spune despre ceva învechit. 3 (Fam; îae) Se spune despre ceva sau cineva revenit în atenție după o lungă uitare. 4 (Fam; îlav) Scos de la ~ Vechi. 5 (Fam; îal) Demodat. 6 (Fam; îe) A pune (ceva) la ~ A nu se mai interesa de ceva. 7 (Fam; îae) A da uitării.

NAFTALÍNĂ s. f. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. ◊ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline.

NAFTALÍNĂ s. f. Hidrocarbură cristalizată, lucioasă, de culoare albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudronul de huilă, folosită la prepararea naftolilor, a unor coloranți organici, ca insecticid (la conservarea blănurilor și a materialelor textile) etc. Un aer greu în care își dăduseră întîlnire toate miasmele, de naftalină și de violete. C. PETRESCU, C. V. 128. În ladă, miros de naftalină trezită și de tutun. BASSARABESCU, V. 44. ◊ Expr. (Familiar) (Pare-ar fi) scos de la naftalină, se zice despre o persoană despre care nu s-a mai vorbit în ultimul timp și despre care începe din nou să se vorbească. A pune la naftalină, se zice despre o persoană despre care nu se mai vorbește, care e dată uitării.

NAFTALÍNĂ s.f. Hidrocarbură cristalizată cu miros caracteristic, tare, care se extrage din gudroanele de huilă și se folosește ca insecticit la protejarea stofelor, a blănurilor etc.; naftalen. [< fr. naphtaline].

NAFTALÍNĂ s. f. hidrocarbură aromatică, cristalizată, cu miros caracteristic pătrunzător, prin distilarea gudroanelor de cărbune. (< fr. naphtaline)

NAFTALÍNĂ f. Substanță cristalizată, albă, cu miros pătrunzător, întrebuințată ca mijloc de combatere a moliilor și ca materie primă în industria coloranților. ◊ Bun de pus la ~ care nu mai este actual. A pune la ~ a da uitării. /<fr. naphtaline

naftalină f. substanță solidă ce se găsește în gudronul de huilă și servă la prepararea colorilor anilinei.

* naftalínă f., pl. e (d. naftă; fr. naphtaline). Chim. O carbură scoasă din catranu cărbunilor de pămînt. – Naftalina arde în aer. Din ĭa se face negru de fum și alte numeroase colorĭ. Se întrebuințează contra moliilor și altor insecte și la conservarea peĭlor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naftalínă s. f., g.-d. art. naftalínei

naftalínă s. f., g.-d. art. naftalínei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NAFTALÍNĂ s. (CHIM.) naftalen.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NAFTALÍNĂ (< fr., germ.; {s} lat. naphta „specie de catran”) s. f. Hidrocarbură aromatică, cristalină, albă, cu miros specific, obținută din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ. Sublimează la temperatura obișnuită (p. t. 80,3°C, p. f. 218°C). Se întrebuințează atât ca insecticid, cât și ca materie primă în industria coloranților etc. Sin. naftalen.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi scos de la naftalină expr. 1. a fi învechit / demodat / desuet. 2. a reveni în atenție după o lungă uitare.

a pune (ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă.

a sta la naftalină expr. 1. (deț.) a ispăși o condamnare. 2. (mil.d. soldații în termen) a efectua serviciul militar. 3. (intl.) a se sustrage urmăririi penale, a sta ascuns. 4. a avea o perioadă de abstinență sexuală.

Intrare: naftalină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naftali
  • naftalina
plural
genitiv-dativ singular
  • naftaline
  • naftalinei
plural
vocativ singular
plural

naftalină

  • 1. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros specific, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: naftalen attach_file 2 exemple
    exemple
    • Un aer greu în care își dăduseră întîlnire toate miasmele, de naftalină și de violete. C. PETRESCU, C. V. 128.
      surse: DLRLC
    • În ladă, miros de naftalină trezită și de tutun. BASSARABESCU, V. 44.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (Parc-ar fi) scos de la naftalină = se spune despre ceva învechit, demodat, desuet.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie (Parc-ar fi) scos de la naftalină = se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.2.1. Se zice despre o persoană despre care nu s-a mai vorbit în ultimul timp și despre care începe din nou să se vorbească.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.3.1. Se zice despre o persoană despre care nu se mai vorbește, care e dată uitării.
        surse: DLRLC

etimologie: