NAFEA, nafele, s. f. (Învechit) Parte a blănii de pe pîntecele vulpii, cu care se îmblăneau giubelele boierești, căciulile etc. Acel straniu echipaj purta un fel de boier cu ciacșiri și cizme roșii, cu o giubea soioasă îmblănită cu nafea. GHICA, S. 498. Și mi-o arunca Sus peste sandale... Pe vraf de nafele Și de malotele. TEODORESCU, P. P. 644.