info
Varianta nțurțurare este o formă elidată a lui înțurțurare,înțurțura.

2 intrări

O definiție

Explicative DEX

A SE ÎNȚURȚURA pers. 3 se ~ea intranz. A se acoperi cu țurțuri. /în + țurțur

Intrare: înțurțura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțurțura
  • ‑nțurțura
  • înțurțurare
  • ‑nțurțurare
  • înțurțurat
  • ‑nțurțurat
  • înțurțuratu‑
  • ‑nțurțuratu‑
  • înțurțurând
  • ‑nțurțurând
  • înțurțurându‑
  • ‑nțurțurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înțurțurea
  • ‑nțurțurea
(să)
  • înțurțureze
  • ‑nțurțureze
  • înțurțura
  • ‑nțurțura
  • înțurțură
  • ‑nțurțură
  • înțurțurase
  • ‑nțurțurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înțurțurea
  • ‑nțurțurea
(să)
  • înțurțureze
  • ‑nțurțureze
  • înțurțurau
  • ‑nțurțurau
  • înțurțura
  • ‑nțurțura
  • înțurțuraseră
  • ‑nțurțuraseră
Intrare: înțurțurare
înțurțurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțurțurare
  • ‑nțurțurare
  • înțurțurarea
  • ‑nțurțurarea
plural
  • înțurțurări
  • ‑nțurțurări
  • înțurțurările
  • ‑nțurțurările
genitiv-dativ singular
  • înțurțurări
  • ‑nțurțurări
  • înțurțurării
  • ‑nțurțurării
plural
  • înțurțurări
  • ‑nțurțurări
  • înțurțurărilor
  • ‑nțurțurărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)