O definiție pentru înțurțurare

Explicative DEX

A SE ÎNȚURȚURA pers. 3 se ~ea intranz. A se acoperi cu țurțuri. /în + țurțur

Intrare: înțurțurare
înțurțurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțurțurare
  • ‑nțurțurare
  • înțurțurarea
  • ‑nțurțurarea
plural
  • înțurțurări
  • ‑nțurțurări
  • înțurțurările
  • ‑nțurțurările
genitiv-dativ singular
  • înțurțurări
  • ‑nțurțurări
  • înțurțurării
  • ‑nțurțurării
plural
  • înțurțurări
  • ‑nțurțurări
  • înțurțurărilor
  • ‑nțurțurărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)