7 definiții pentru năzarnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năzarnic, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, VI2, 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: năzări + -nic] (Reg) 1 (D. oameni) Care crede cu ușurință. 2 (D. oameni) Bănuitor. 3 (D. oameni) Temător. 4 (D. cai) Fricos.

NĂZÁRNIC, -Ă, năzarnici, -e, adj. (Rar, despre oameni) Care își închipuie lucruri rele, care cade repede la bănuială, căruia i se năzare ușor. Îleu! fată, năzarnică mai ești! CONTEMPORANUL, VIII 7.

NĂZÁRNIC, -Ă, năzarnici, -ce, adj. (Rar) Care își închipuie lucruri rele, care cade ușor la bănuială. – Din năzări + suf. -nic.

năzárnic, -ă adj. (d. a ți se năzări). Mold. Rar. Căruĭa i se năzare ușor, bănuitor, care-șĭ închipuĭe lucrurĭ rele.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂZÁRNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.

năzarnic adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năzárnic, năzárnică, adj. (reg.) 1. (despre oameni) căruia i se năzare ușor; bănuitor, temător. 2. (despre cai) sperios, fricos.

Intrare: năzarnic
năzarnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năzarnic
  • năzarnicul
  • năzarnicu‑
  • năzarnică
  • năzarnica
plural
  • năzarnici
  • năzarnicii
  • năzarnice
  • năzarnicele
genitiv-dativ singular
  • năzarnic
  • năzarnicului
  • năzarnice
  • năzarnicei
plural
  • năzarnici
  • năzarnicilor
  • năzarnice
  • năzarnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năzarnic

etimologie:

  • năzări + sufix -nic.
    surse: DLRM