NĂZARNIC, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Căruia i se năzare (3) ușor; bănuitor, temător. Îleu! fată, năzarnică mai ești, să nu mai spui cuiva că te-a ride. contemporanul, vi₂, 7, cf. ddrf. Ăst de pe urmă copil nu-i al meu! – Bre, bre! Ce năzarnic! ap. tdrg. ♦ (Despre cai) Sperios, fricos. E un mînz năzarnic. ap. scl 1963, 18. Iapă năzarnică. t. papahagi, c. L. – Pl.: năzarnici, -ce. – Năzări + suf. -nic.