năvărlii sfp vz năvârlii

NĂVÂRLII s. f. pl. (Reg.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – Cf. bg. navărleia se.

navârlii sfp vz năvârlii corectat(ă)

năvârlii sfp [At: HEM 1192 / V: nav~, năvăr~ / E: ns cf bg навърлея се] (Reg; în legătură cu verbele „a avea”, „a-l apuca”, „a-i veni”, „a-l găsi”) 1 Convulsii epileptice. 2 (Pex) Toane. 3 Furie.

NĂVÎRLII sf. pl. Năbădăi: femela are ~ grozave: într’una sare și joacă tontoroiul, că trebue s’o lege (CAR.).

NĂVÂRLII s. f. pl. (Reg. și fam.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – Cf. bg. navărleia se.

NĂVÎRLII s. f. pl. (Regional) Năbădăi, furii. Îl apucară curate năvîrlii, scîncea, se tăvălea pe jos. M. I. CARAGIALE, C. 119. Femeia are năvîrlii grozave: într-una sare și joacă tontoroiul, că trebuie s-o lege. CARAGIALE, O. III 44.

năvârlii f. pl. năbădăi: femeia are năvârlii grozave CAR. [Formă intensivă din vârlì (v. svârlì)].

năvîrlíĭ f. pl., (rudă cu sîrb. navrije, pieziș, și decĭ cu azvîrl). Munt. Rar. Furiĭ, năbădăĭ.

năvârlii (reg.) s. f. pl., art. năvârliile (desp. -li-i-)

năvârlii (reg.) s. f. pl., art. năvârliile

năvârlii s. f. pl., art. năvârliile

năvîrlie (-ii), s. f. – (Munt.) Nebunie, sminteală, capriciu, glumă. Bg. vărlŭ „turbat”, vărluvam „a turba”, cf. ngr. βούρλια „glumă”; nă- poate fi sl., cf. rut. naverle „pe dos”, sb. navrlje „răsucit” (Tiktin), sau expresiv, ca în nătă- sau năvleg. – Der. năvîrlios, adj. (capricios).

NĂVÂRLII s. pl. v. furie, înverșunare, mânie.

năvîrlii s. pl. v. FURIE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE.

NĂVĂRLII s. f. pl. v. năvîrlii.

NĂVÎRLII s. f. pl. (Regional; de obicei în legătură cu verbele „a avea”, „a-l apuca”, „a-i veni”, „a-l găsi”) Convulsii epileptice; p. ext. toane, furii, năbădăr (1). cf. hem 1 192, baronzi, l. 46. Femeia are năvîrlii grozave; într-una sare și joacă tontoroiul, că trebuie s-o lege. caragiale, o. ii, 236. Aș! tocmai la sfîrșit, parcă intra dracu-n gloabă, o apuca un fel de năvîrlii turbate. id. s. 42, cf. barcianu, alexi, w., candrea, f. 258, tdrg. Îl apucară curate năvîrlii, scîncea, se tăvălea pe jos. m. i. caragiale, c. 119, cf. șăineanu, d. u. Găsi-te-ar năvîrliile. h iv 159, cf. com. marian. I-a venit năvîrliile, nebuniile, bătăile. arh. Olt. xxi, 271. – Și: năvărlii (com. marian), navîrlii (alexi, w.) s. f. pl. – cf. bg. навърлея ce.