2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

năvărlii sfp vz năvârlii

NĂVÂRLII s. f. pl. (Reg.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – Cf. bg. navărleia se.

navârlii sfp vz năvârlii corectat(ă)

năvârlii sfp [At: HEM 1192 / V: nav~, năvăr~ / E: ns cf bg навърлея се] (Reg; în legătură cu verbele „a avea”, „a-l apuca”, „a-i veni”, „a-l găsi”) 1 Convulsii epileptice. 2 (Pex) Toane. 3 Furie.

NĂVÎRLII sf. pl. Năbădăi: femela are ~ grozave: într’una sare și joacă tontoroiul, că trebue s’o lege (CAR.).

NĂVÂRLII s. f. pl. (Reg. și fam.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – Cf. bg. navărleia se.

NĂVÎRLII s. f. pl. (Regional) Năbădăi, furii. Îl apucară curate năvîrlii, scîncea, se tăvălea pe jos. M. I. CARAGIALE, C. 119. Femeia are năvîrlii grozave: într-una sare și joacă tontoroiul, că trebuie s-o lege. CARAGIALE, O. III 44.

năvârlii f. pl. năbădăi: femeia are năvârlii grozave CAR. [Formă intensivă din vârlì (v. svârlì)].

năvîrlíĭ f. pl., (rudă cu sîrb. navrije, pieziș, și decĭ cu azvîrl). Munt. Rar. Furiĭ, năbădăĭ.

Ortografice DOOM

năvârlii (reg.) s. f. pl., art. năvârliile (desp. -li-i-)

năvârlii (reg.) s. f. pl., art. năvârliile

năvârlii s. f. pl., art. năvârliile

Etimologice

năvîrlie (-ii), s. f. – (Munt.) Nebunie, sminteală, capriciu, glumă. Bg. vărlŭ „turbat”, vărluvam „a turba”, cf. ngr. βούρλια „glumă”; nă- poate fi sl., cf. rut. naverle „pe dos”, sb. navrlje „răsucit” (Tiktin), sau expresiv, ca în nătă- sau năvleg.Der. năvîrlios, adj. (capricios).

Sinonime

NĂVÂRLII s. pl. v. furie, înverșunare, mânie.

năvîrlii s. pl. v. FURIE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE.

Tezaur

NĂVĂRLII s. f. pl. v. năvîrlii.

NĂVÎRLII s. f. pl. (Regional; de obicei în legătură cu verbele „a avea”, „a-l apuca”, „a-i veni”, „a-l găsi”) Convulsii epileptice; p. ext. toane, furii, năbădăr (1). cf. hem 1 192, baronzi, l. 46. Femeia are năvîrlii grozave; într-una sare și joacă tontoroiul, că trebuie s-o lege. caragiale, o. ii, 236. Aș! tocmai la sfîrșit, parcă intra dracu-n gloabă, o apuca un fel de năvîrlii turbate. id. s. 42, cf. barcianu, alexi, w., candrea, f. 258, tdrg. Îl apucară curate năvîrlii, scîncea, se tăvălea pe jos. m. i. caragiale, c. 119, cf. șăineanu, d. u. Găsi-te-ar năvîrliile. h iv 159, cf. com. marian. I-a venit năvîrliile, nebuniile, bătăile. arh. Olt. xxi, 271. – Și: năvărlii (com. marian), navîrlii (alexi, w.) s. f. pl.cf. bg. навърлея ce.

Intrare: năvărlii
năvărlii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năvârlii
substantiv feminin (F170)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • năvârlii
  • năvârliile
genitiv-dativ singular
plural
  • năvârlii
  • năvârliilor
vocativ singular
plural
navârlii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năvărlii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năvârlii, năvârliisubstantiv feminin plural

  • 1. regional Convulsii epileptice. DEX '09
    • 1.1. prin extensiune Toane, năbădăi, furii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îl apucară curate năvîrlii, scîncea, se tăvălea pe jos. M. I. CARAGIALE, C. 119. DLRLC
      • format_quote Femeia are năvîrlii grozave: într-una sare și joacă tontoroiul, că trebuie s-o lege. CARAGIALE, O. III 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.