2 definiții pentru năvârni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năvârni vr [At: IORGA, S. D. XVII, 49 / Pzi: ~nesc / E: ns cf năvârna] 1 (Îvr) A îndrăzni. 2 (Trs) A se strădui.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năvârní, năvârnésc, vb. IV refl. (reg.) 1. (înv.) a se încumeta, a îndrăzni. 2. a se strădui, a se trudi.

Intrare: năvârni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năvârni
  • năvârnire
  • năvârnit
  • năvârnitu‑
  • năvârnind
  • năvârnindu‑
singular plural
  • năvârnește
  • năvârniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năvârnesc
(să)
  • năvârnesc
  • năvârneam
  • năvârnii
  • năvârnisem
a II-a (tu)
  • năvârnești
(să)
  • năvârnești
  • năvârneai
  • năvârniși
  • năvârniseși
a III-a (el, ea)
  • năvârnește
(să)
  • năvârnească
  • năvârnea
  • năvârni
  • năvârnise
plural I (noi)
  • năvârnim
(să)
  • năvârnim
  • năvârneam
  • năvârnirăm
  • năvârniserăm
  • năvârnisem
a II-a (voi)
  • năvârniți
(să)
  • năvârniți
  • năvârneați
  • năvârnirăți
  • năvârniserăți
  • năvârniseți
a III-a (ei, ele)
  • năvârnesc
(să)
  • năvârnească
  • năvârneau
  • năvârni
  • năvârniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)