năutiu, ~ie a [At: ȘIO II₁, 268 / V: (îrg) năhu~, nohu~, (înv) nahu~, (reg) noho~ / E: năut + -iu] 1 De culoarea semințelor de năut Si: gălbui. 2 (Reg; îs) Fasole nohotie Varietate de fasole cu sămânța galbenă, ca năutul.

NĂUTIU, Mold. NOHOTIU adj. De coloarea năutului (galben-deschis): jiletcă de dril ~ (DLVR.).

NĂUTIU, -IE, năutii, adj. (Învechit) De culoarea năutului; gălbui. Haină albăstrie, pantaloni negri, jiletcă de dril năutiu, călcată și lustruită. DELAVRANCEA, H. TUD. 38. – Variante: nohotiu, -ie (SADOVEANU, O. VIII 220), nohutiu, -ie (GHICA, S. 150) adj.

NĂUTIU ~ie (~ii) Care este de culoarea boabelor de năut; cafeniu-gălbui. /năut + suf. ~iu

năutiu a. de coloarea năutului: galben deschis.

nahutiu, ~ie a vz năutiu

năhutiu, ~ie a vz năutiu

nohotiu, ~ie a vz năutiu

nohutiu, ~ie a vz năutiu

NĂUT, †NĂHUT, †NOHUT, Mold. NOHOT sbst. 🌿 Varietate de mazăre, cu bobul mai mare; se mănîncă fiert sau prăjit, ca alunele sau migdalele (Cicer arietinum) (🖼 3322): cîteva farfurii cu migdale curățite și cu năut prăjit (FIL.) [tc. nohut; comp. bg. nahutŭ].

nohutiu a. Mold. năutiu: pantaloni nohutii largi GHICA.

năhutíŭ (vechĭ) și năutiŭ, -íe adj. (d. năhut). Sud. De culoarea năhutului neprăjit (fr. beige). – Mold. nohutiŭ.

năút, -tíŭ V. năhut.

năutiu (înv.) (desp. nâ-u-) adj. m., f. năutie; pl. m. și f. năutii

năutiu (nă-u-) adj. m., f. năutie; pl. m. și f. năutii

năutiu adj. m. (sil. nă-u-), f. năutie; pl. m. și f. năutii

NĂUTIU adj. v. chihlimbariu, gălbui.

năutiu adj. v. CHIHLIMBARIU. GĂLBUI.

NĂUTIU, -IE adj. De culoarea semințelor de năut; gălbui. Un biniș de postav năhutiu (a. 1790). șio ii₁, 268. Postav cu malteh năhutiu (a. 1821). id. ib., cf. polizu. Mie mi-a căzut parte la braț un tînăr... muchelef la haine: venghercă de postav negru cu brandebururi și cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi. ghica, s. 150, cf. pontbriant, d., lm. Peptul... să zărea mișcînd pe sub zăbranicul unei dantele năutii. DELAVRANCEA, S. 146, cf. id. H. T. 99, BARCIANU, alexi, w. (Substantivat) Petele alburii, sclipitoare, ce tărcau năutiul rumenit al pologului de frunze uscate din preajmă, îi făceau rău. conv. Lit. xliii, 1 147, cf. pampile, a. r. 252. ◊ (Regional) Fasole nohotie = varietate de fasole cu sămînța galbenă, ca năutul. cf. h iii 260, i. cr. iv, 250. – pl.: năutii. – Și: (învechit și regional) năhutiu, -ie, nohutiu, -ie, (învechit) năhutiu, -ie (alexi, w.), (regional) nohotiu, -ie adj. – Năut + suf. -iu.