7 definiții pentru năucie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.

NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.

năucie sf [At: LB / P: nă-u~ / Pl: ~ii / E: năuc + -ie] (Asr) 1 Prostie. 2-3 Năuceală (1-2). 4 Uluire.

NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc, starea celui năuc. Un lucru, cu toată năucia lor, nu putură să-l uite. GANE, la CADE.

năucie f. Starea năuculuĭ, zăpăceală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năucíe (rar) s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei

năucíe s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei

Intrare: năucie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năucie
  • năucia
plural
genitiv-dativ singular
  • năucii
  • năuciei
plural
vocativ singular
plural

năucie

  • 1. rar Faptul de a fi năuc; starea celui năuc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Un lucru, cu toată năucia lor, nu putură să-l uite. GANE, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Năuc + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09