2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.

nătăroaică sf, af [At: NEGRUZZI, ap. PR. DRAM. 488 / V: ~raică / Pl: ~oaie / E: netare + ~oaică] (Rar) 1-2 (Femeie) prostănacă, idioată.

NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Rar) (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.

NĂTĂRẮU ~oáică (~i, ~oáice) substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmp; tont; nătâng; netot; nerod; năuc. /Din netare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nătăroáică adj. f., s. f., pl. nătăroáice

nătăroáică adj. f., s. f. (sil. -roai-), g.-d. art. nătăroáicei; pl. nătăroáice

Intrare: nătăroaică (adj.)
nătăroaică2 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătăroaică
  • nătăroaica
plural
  • nătăroaice
  • nătăroaicele
genitiv-dativ singular
  • nătăroaice
  • nătăroaicei
plural
  • nătăroaice
  • nătăroaicelor
vocativ singular
plural
Intrare: nătăroaică (s.f.)
nătăroaică1 (s.f.) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătăroaică
  • nătăroaica
plural
  • nătăroaice
  • nătăroaicele
genitiv-dativ singular
  • nătăroaice
  • nătăroaicei
plural
  • nătăroaice
  • nătăroaicelor
vocativ singular
  • nătăroaică
  • nătăroaico
plural
  • nătăroaicelor

nătăroaică

  • 1. (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Nătărău + sufix -oaică.
    surse: DEX '98 DEX '09